Gânduri fugare

De la

 STARE DE VEGHE

CUGETARE ÎN IULIE

MĂNÂNC PĂMÂNT

AȘTEPT PLOAIA DE VARĂ!

FII RÂU!

CA ÎNTR-UN JOC

LINIȘTEA PLANETEI

ALB ȘI NEGRU

STRĂFULGERARE

EUL MEU ÎN ADORMIRE

ABIS

JOC DE COPIL MATUR

REVERBERAȚII

PLOUĂ PESTE ROUĂ

ILUZII TOMNATICE

IMPONDERABILITATE

PARFUM DE WEEKEND

SFEREDELUȘ PRIN MINTEA PANDEMIEI

CUGETAREA DE LUNI

CE NE MAI ÎNVAȚĂ VIAȚA

SUNET COTIDIAN

UNEORI, FĂRĂ CUVINTE

OMUL ȘI A PUS BUNĂTATEA  ÎN CUI

ECHILIBRU EGOIST

O FRÂNTURĂ DE REALITATE SAU O REALITATE FRÂNTĂ






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Top

Stare de veghe

De la
  Mă cufund în apa mării sărată și vâscoasă. Fiecare parte a  trupului meu este înghițită, rând pe rând de lava însuflețită, rece, tristă și pustie.      Îmi țin capul la suprafață cu eforturi supraomenești, dar nu mă zbat, nu intru în panica unei rațiuni subzistențiale. Nu fac niciun efort gândit, ci reflex. Pesemne, trupul meu vrea să trăiască și luptă. Iar creierul acționează mecanic. Deși anatomia ne contrazice cu toate argumentele ei științifice, eu simt că trupul meu este cel care vrea viață, nu creierul, nu inima, nici simțurile, miile de simțuri acum amorțite în lava sinistră a mării.      Oamenii sunt toți la mal, așteaptă ca marea să ia o decizie pentru că eu refuz. Și încep să-i simt răceala usturătoare pe obraz. Ochii încep a se trezi și aruncă săgeți de rațiune în toate direcțiile. Dar creierul meu se simte confortabil ca stăpân absent al unui trup haotic, nătâng, cuprins de mirajul unei povești cu mare și pustiu.     ...
Read more »

Top 3 preocupări cotidiene

De la
       În ultima vreme, m-am lăsat purtată de vertij în sfere nebuloase. Nu am controlat nimic, deși, uneori simțeam nevoia unei certitudini. Oh, și câte sacrificii nu facem pentru aceste certitudini efemere ca și viața însăși! Dar prezentul strigă în urechea mea și nu-l pot ignora. Să-l privim mai atent. Război? Secetă? Șomaj? Pandemie? Crime ale societății făcute pe șosele, în spitale sau chiar în școli? Reușite în știință? Progresul tehnicii? Nu, toate astea sunt departe de cotidianul românesc.       Am încercat să obțin clasamentul cât mai fidel al preocupărilor societății văzute prin ochii media, rețele de socializare, manifestări artistice, reclame etc. Constatarea mea, după adânci observații și sentimente frustrante înăbușite, este una, nu știu cum să o numesc. Normală? Bizară? Simpatică? Grotescă? Nu, eu aș spune mâloasă. Un termen care mă surprinde până și pe mine. Dar așa se prezintă setea socială.       Pe primul lo...
Read more »

Omul și-a pus Bunătatea în cui

De la
       Remediul tuturor maladiilor sufletești crește în locuri din ce în ce mai greu accesibile pentru rasa umana. Am văzut, dimpotrivă, animăluțe dând dovadă de un umanism impresionant.  Să privim suprema creație e divinității, omul mic, micit, cu sufletul înnegrit, cu mâinile hulpave, nu de muncă, ci de " hrană", cu ochiul iscoditor și veninos, capabil să ucidă dintr-o singură privire. El, omul, nu împarte hrana, bucuria, fericirea lui efemeră cu NIMENI. Înfulecă lacom totul, doarme cu un  ochi deschis, de veghe spre semenii lui, să nu-i fure hrana. Chiar dacă ea s-a prefăcut în altă materie viermănoasă, tot nu  o poate ceda. El, omul, se iubește doar pe SINE. Se contemplă lung în orice luciu fals întâlnește în cale. Se vede frumos, își zâmbește, își așază cu grijă chipul, se sărută pe fruntea lipicioasă de transpirația iscată de unicul act creator de care este capabil, compunerea propriei imagini.  Când vine vremea culesului, el, omul, devine m...
Read more »

Mârțoaga la palat

De la
    Iapa noastră cea de dar se tot plânge în zadar, Cum că-i iute ponegrită și oricine-i poartă pică, Tot sătulă d ’ uneltiri se trezești din simțiri, Să dea fuga la palat, că-i nevoie de jurat   Își dă coama în două părți și se leagă la saboți, Sprintenă pe trei copite, fuge pe căi ocolite, Ba prin crâng să audă știri, De la păsări din priviri, Ba prin codru parfumat, Ca să afle de împărat, Dacă-i bun, viclean, nebun, Dacă grajdul împărătesc este plin de prăsilet, Ori de gloabe potcovite, nici istețe, nici zorite, Și uite așa, trăgând copita, Se trezește aiurita, Drept în fața la palat Cu străjeru infuriat, Nu e unu, ci sunt doi Cei mai neînțelepți slugoi, Unu-i iepur cu copite și cu urechi înnegrite, Altu-i un vulpoi codaș cu figură de poznaș, Iepurele teleleu are-n cap coamă de leu, Iar vulpoiul îmbătrânit are togă de zenit, Este meșter la limbaj și din vorbe făurar Cântărește din priviri iapa lungă, costelivă Nu...
Read more »

Străfulgerare

De la
Ce stranie este așteptarea cuprinsă între vis și realitate! Îți lovește sufletul cu pumnul de fier. Durerea nu are întotdeauna cuvinte sau lacrimi. Parfumul trandafirilor și al reginei nopții, jocul licuricilor în beznă, zgomotul pașilor, târșâitul bastonului de lemn, firul de înaltă tensiune desprins de pe stâlp cu o flacără vie ce tăiase întunericul în două și înrudise frica, lașitatea și maturitate. Ciudată îngemănare de sentimente! Satul părea un leagăn imens aninat de stele și gândul meu zbura departe printre lumini, umbre și tăceri, împresurat de parfumul călător al copilăriei. Răzbătea mirosul de gutui în toiul verii și-mi strecura în suflet tema despărțirii ce se apropia. Căutam pe cer semnele. Mă temeam de roșul toamnei ce urma. Cu toții ne întoarcem acolo unde ar trebui să rămânem veșnic. Mi-o amintesc pe Mama Iulica, bătrâna înfășurată în negru ca noaptea ce m-a schimbat. Erau doi bătrâni micuți, uscați de timp ca două smochine. Într-o zi, bătrâna mea cu basmaua înnodată ...
Read more »

La început de zbor

De la
  Calculează-ți energia! Împarte judicios resursele pentru zile însorite, ploioase sau încremenite în viscolul năprasnic!  Nu pune deoparte gândirea cu soare și scânteile pentru întuneric! S-ar putea să nu ajungi să le folosești dacă le păstrezi doar pentru tine!  Fă exerciții de încălzirea aripilor! Testează-le forța, suplețea, dinamica, subtilitatea în vârtejuri line sau furtuni! Privește zarea! Privește necuprinsul! Sfredelește cu ochiul în hăuri sau înălțimi jinduite! Măsoară-ți înălțimea! Privește-te în oglindă! Pune-ți în desagă mai multe cuvinte cu care să împletești idei! Scutură-te de mirosul copilăriei!   Fii încrezător! Zborul se naște din vis și încredere! Fii optimist! Zborul e magic! Fii vesel! Orice zbor cunoaște înălțimea! Fii cutezător! Nicicând zborul nu se stinge! Uneori, însă, arde doar mocnit în minți încarcerate! Fii bun! Nimic nu ușurează mai mult aripile ca sufletul curat! Fii TU, identifică-te cu zborul și vei cunoaște zări și mări, înăl...
Read more »

O frântură de realitate sau o realitate frântă

De la
  O frântură de realitate sau o realitate frântă      Demn, nedemn, trăim, respirăm, expirăm și împroșcăm veninul acumulat cu atâta grijă. Îl ținem în sticluțe speciale, din cel mai ales cristal, limpede, strălucitor. Avem nevoie să-l etalăm, să-l gustăm și să-l prefacem în idei ticluite, opinii meșteșugite, argumente ipocrite. Dozăm cu pipeta fiecare esență colectată și nu pentru că suntem cinici, ci pentru că așa ne aflăm marea bucurie, marea satisfacție de a defini și amprenta fiecare moment. Haideți să recunoaștem, mai puteți trăi măcar o zi fără să injectați veninul? Oferim ceva " dulce", ușor decadent sau poate o mică intenție de " atenție", poate un parfum cu siaj de.... " știm noi mai bine", o carte ( ce-i drept mai rar), o recomandare de film bun, în fapt un " undercover"  pentru  " ia aminte cum  ar trebui să fii și, cu siguranță, nu ești sau nu ai șansa să fii!". Și după ce trimitem ploaia fină de substanță, ne eliberăm, ...
Read more »

Uneori, fără cuvinte

De la
     Sunt perioade în viață când preferăm să fim simpli spectatori. Spectatori ai scenei sociale sau profesionale. Ocupăm un loc special, retras, strategic și observăm. Nu vrem să ne implicăm pentru că ne-am calculat deja șansele de reușită și știm că nu putem schimba ceva sau, măcar, convinge pe cineva că nu este aceasta calea. Și privim, tăcem sec cu gâtul uscat și trupul inert. Nu mai avem control asupra propriului corp, bolnav și el de tăcere și crudă resemnare. E aproape mort, cu funcțiile vitale adormite. Mâinile de ceară în bătaia nemiloasă a soarelui, trupul închis în cochilie și ochiul cețuit. Asta devenim când ne adoarme dulce tăcerea cu șoapte seducătoare într-un spectacol gândit pentru fiecare miime de secundă. Nimic nu-i scapă "scenaristului", antidotul pentru durere, plictiseală cronică. Remediu pentru idei, praf și pulbere. Tratament pentru " luări de poziție " , pământ proaspăt și lopată. Totul e gândit, rumegat, plantat și procesat. Ne-a rămas ochiu...
Read more »

Echilibru egoist

De la
     Fiți egoiști, măcar o clipă! Trăiți acea bucurie de a vă iubi pe sine, de a vă cunoaște mai bine și înțelege această nevoie de împlinire. Înlăturați toate grijile cotidiene, lăsați-vă mintea liberă și ... zburați cu aripi clădite din sentimentul ingrat de a fi egoist. După ce veți gusta imensitatea clipei, nimic nu vă va mai face să judecați egoistul, poate doar, din când în când, egoismul. Căci egoistul de ocazie poate fi un zbor de bucurie, dar egoismul, o povară.   Bucuria clipei nu se naște fără efort din partea voastră. Nu vă dă nimeni nimic! Nu așteptați, acționați! Clădiți-o pornind de la lucrurile mici, poate chiar microscopice în ecuația a vieții. Deci, treziți-vă de dimineață și alegeți repede din șifonier haina cu parfum de egoism. Asortați-o cu un mic accesoriu de prețuire de sine și dați sclipire întregii ținute cu atitudinea. Acum cu micul secret egoist în suflet sunteți pregătit pentru o zi de anostă normalitate în imperiul cenușiu al cotidianului...
Read more »

Pietrele magice

De la
       Ioana își pieptăna parul arămiu în fața oglinzii. Măsuța de toaletă era așezată în colțul camerei, lângă geam. Așa că putea să vadă, în cristalul oglinzii, jocul păsărilor pe ramurile teiului, bătrân dintotdeauna.      Superba piesă, străjuită de rame de bronz încrustate cu arabescuri și o explozie de flori de câmp, era moștenire de la mama. În fapt nu știa sigur, dar, de fiecare dată când privea spre colțul semi umbrit al camerei își vedea mama așezată la măsuța de toaletă, pieptădându-și părul cu mișcări gingașe. Copil fiind, Ioana adora să se așeze în locul favorit al mamei, pe scăunelul Ludovic cu picioare de leu și pernuță din tapiserie de mătase vernil. Desfăcea sipetul micuț în care-și ținea mama comorile, o pereche de cercei și un colier de perle, dăruite de tatăl său în perioada de logodnă, inelul cu piatră de turcoaz moștenit de la bunica, o brățară de argint filigranat și cinci pietricele cu suprafață neregulată, topaz, chihlimbar, ja...
Read more »