Reverberații

 

Port cu mine un gând firav, abia ivit din găoace. Il țin aproape de inimă și-l pipăi des, să văd că mai palpită. E delicat și gingaș, dar nedeprins cu viața muritorilor de rând. Nu știe să lupte sau să împingă. Șoptește doar în urechea trecătorilor să-l ia în calcul. Lumea-i tăcută și cruntă. Se învârte nemilos în jurul său și-i îngustează spațiul. Gândul meu nevolnic respiră sacadat ca un claustrat. Mă opresc și-i dau oxigenul meu să poată depăși momentul. Mă privește cu ochi transparenți, lipsiți de bucuria vieții. Are de gând oare să renunțe? Plâng mai amarnic decât el. Și-l scald în lacrimile mele fierbinți. Oftează secătuit de vlagă și-și revine în simțiri. Bucuria mea nu are margini. Il țin în palmă și-l alint. 

Micuțule drag, vreau să crești cu aripi de pasăre singuratică, ochi de vultur flămând și gheare de stâncă. Te voi hrăni  cu aer curat și-ți voi da să bei nectarul pur al inimii mele. Când vei fi bolnav, te voi tămădui cu cele mai perfide iluzii. Te voi încălzi iarna cu vreascuri de vorbe fără sens.  Iar când vei decide să crești , îți voi pune în palmă idei șubrezite de vreme, cărți cu file îngălbenite să studiezi la lumina caldă a lumânării. Te voi iubi amarnic și-mi voi pune viața în slujba ta, a unui gând care nu are curajul să vorbească,  ivit de nicăieri în pragul casei azi dimineață.

 Sărmanul meu gând mă privește însă cu ochi goi, încețoșați de soarta ce-l așteaptă. Îmi respiră lacom oxigenul și întinde mâinile scheletice după hrana promisă. Ceva nu-mi place la micuțul ăsta. Mă uit în oglindă și-mi văd întreaga viață în slujba unui gând fără speranță. Îl văd cum crește haotic și mă aplec sub greutatea sa. Mă văd deja purtându-l ca pe un prunc uriaș care țipă întruna după hrană. Mă văd cu cearcăne vineții și mâini uscate de putere. Mă văd cu părul argintiu și pielea zbârcită legănând un gând prea mare pentru pătuțul de copil, prea greu pentru brațele mele, prea cinic pentru lumea mea.

Dar până să-mi termin cugetarea, gândul meu își dădu ultima suflare și-mi lăsă în palmă un norișor de alte gânduri mirate, neînțelese și triste.