Top 3 preocupări cotidiene

     În ultima vreme, m-am lăsat purtată de vertij în sfere nebuloase. Nu am controlat nimic, deși, uneori simțeam nevoia unei certitudini. Oh, și câte sacrificii nu facem pentru aceste certitudini efemere ca și viața însăși! Dar prezentul strigă în urechea mea și nu-l pot ignora. Să-l privim mai atent. Război? Secetă? Șomaj? Pandemie? Crime ale societății făcute pe șosele, în spitale sau chiar în școli? Reușite în știință? Progresul tehnicii? Nu, toate astea sunt departe de cotidianul românesc. 

    Am încercat să obțin clasamentul cât mai fidel al preocupărilor societății văzute prin ochii media, rețele de socializare, manifestări artistice, reclame etc. Constatarea mea, după adânci observații și sentimente frustrante înăbușite, este una, nu știu cum să o numesc. Normală? Bizară? Simpatică? Grotescă? Nu, eu aș spune mâloasă. Un termen care mă surprinde până și pe mine. Dar așa se prezintă setea socială. 

    Pe primul loc, fără niciun dubiu, beauty style. Totul se învârte în jurul conceptului reinventat de atâtea ori al frumuseții. Și, deloc întâmplător, eterna frumusețe de plastic este pe buzele tuturor. Citeam dăunezi un articol despre dorința femeilor din Liban de a-și croi din bisturiu un stil de frumusețe occidental. Dorința este una, nu doar arzătoare, ci costisitoare, care, uneori, îndeamnă familia să facă împrumuturi pentru a schimba fizionomia nasului( de altfel, specific populațiilor din Orientul Apropiat), cu unul american. Societatea libaneză, în ansamblul ei, plânge de-a dreptul după un astfel de ideal de frumusețe afișat somptuos pe fațadele clădirilor ca niște zeități cărora li se închină. Citez din articol : Libanul a dat startul unui fenomen cu care nu e asociat prea des: în ciuda crizelor sociale, economice și politice care îl caracterizează, e Mecca operațiilor estetice. Situat între Europa și Orientul Mijlociu, ar putea fi descris ca Mecca „turismului estetic”. (Articol apărut în VICE BELGIA).

    Și lupte crâncene se dau și în societatea noastră. Operații bariatrice, pilule miraculoase  de slăbit prezentate ca un mare secret dezvăluit naivilor pe rețelele de socializare. Rețetele secrete ale unor vedete care radiază de o frumusețe artificială. Tehnici avansate de beauty, colorant pudră pentru tâmplele argintii, creme senzaționale pentru repararea ridurilor. Un complet vademecum pentru călătoria în lupta cu  semnele de bătrânețe, stilul vestimentar după vârste de, mare atenție, 30+, 40+ 50+. Ce să înțelegem că inițiatorii acestor infame campanii beau apă vie și ne dezvăluie soluțiile lor pentru a rămâne și noi veșnici?  Sau poate, societatea întreagă este într-un proces lent de asimilare a celor care nu mai sunt la prima tinerețe? (Încerc să găsesc o logică, dar 30+ mă contrazice). Sau, de ce nu, săditorii teoriei păstrării tinereții veșnice ne vor educați, vor să conștientizăm că după 30+ totul este ireversibil și să facem loc în societate vârstelor 40+, 50+, 60+....? Nu vorbim încă de 70+, că sistemul medical te-a clasat oricum. Nu știm cine stă în spatele acestor manipulări odioase, dar știm că scopul este cu totul altul, programarea minții umane pentru setea veșnică în societatea de hiperconsum. 

    Am privit puțin spre titanii de la Holiwood, monștrii sacri ai ecranului care au depășit aceste vârste și  le mulțumim unora dintre ei  care poartă vârsta cu demnitate, arătând tinerilor că există viață și cu un corp transformat, care nu se mai încadrează în tipare. Există viață chiar și cu semnele maturității, de care unii fug ca la la cursa cu obstacole, mult temutele riduri.

    Ce ocupă locul al doilea în acest clasament? Haideți să vedem! Ce ne place nouă românilor să facem încă din vremurile străvechi? Priviți satul românesc! Prezintă apetitul pentru discuții bazat pe un sistem onest, mecanism rudimentar, dar trainic, banca. Toată lumea a înțeles! Bârfa simplă, acidă, spumoasă, veselă, tristă, incisivă, sub orice formă a sa, este iubită și transmisă chiar din generație în generație, la unele familii. Da, să nu ne rușinăm, ne place bârfa și avem un gust rafinat pentru dramatizare la cote înalte dând naștere circului neaoș românesc. Mediatizăm tot ce este de senzație. Aici chiar nu vreau să dau exemple pentru că le vedem peste tot, sunt agresive, se desfășoară chiar în  lungi seriale. Pentru unele, s-au născut  emisiuni care fac un rating amețitor. În urmă cu 20 de ani, românii se uitau la Știrile de la ora 5, neconvenționale, care le furnizau unele crâmpeie cu care să-și hrănească apetitul. Nu era destul, societatea ne-o arată. În prezent, facem circ mediat, share peste tot, mii de falowori în câteva secunde. Cea mai fierbinte bârfă pare a porni de la unele gesturi sau fapte ale unor actori,  modele, repere ale societății (Nu este important cum au ajuns acolo!). 

        Locul trei, polemica cvasi intelectuală. Opinia unora despre alții sau despre spusele altora. Și astea se propagă rapid și se cronicizează. Sunt preluate de toată media națională și locală.  În mod surprinzător, dispar tot atât de repede precum s-au înmulțit. De ce? E simplu de tot, nu au valoare Unii ar spune că este tot o ramură a bârfei de pe locul al doilea, dar nu, polemicile astea sunt generate de influenceri, mini zeii dragi ai românilor.

     Desigur clasamentul meu poate fi contrazis, dar analizez de mult aceste fenomene pentru că totul se reflectă în comportamentul tinerilor. Și, orice ai face, sunt pete care se scot greu sau chiar niciodată.