Plouă peste rouă
Plouă, plouă, plouă..... cu picături de cenușă rece. Acum ceva vreme, nu multă, mergeam desculță peste roua dimineții. Îmi înfundam piciorul până la gleznă în iarba crudă, brodată fin cu picurii de rouă proaspătă. Acum privesc pe geam tăcerea asurzitoare a naturii. Încă e verde și încă se unduiesc copacii cu mii de cupe pline cu stropii grei ai ploii. Încă mai respiră câmpul cu căpițele de fân uitate. Încă mai murmură pădurea și freamătă de așteptare înțelepții cu frunțile lipite de cer. Și fructele sunt mici, necoapte. Rodul verii nu-i belșug. Florile sunt răsfirate. În jurul lor s-au așternut tăcut petale. Păsările încă stau în cuiburi mirate. Și-n suflete, încă e vară! Ne-am întâlnit din nou cu o toamnă grăbită de inconsecvența anotimpurilor.. O toamnă fugară, bulversantă. A intrat desculță pe poarta din spate a grădinii. Și-a ivit pe sub fereastră părul argintiu brumat și mi-a deschis larg ușa la casă. I-am respirat fiorul rece și mi-a pătruns frigul în suflet. Am căutat-o c