Paradis Personal

         De o săptămână încoace îmi trec prin minte tot soiul de gânduri de primăvară. Tare aș vrea să-mi pun puțin la încercare penelul și să cânt balade vesele sau triste din strunele obosite ale unei ierni atipice. Să îndrăznesc? Să caut cuvintele și să le sudez în idei? Să-mi pun sub microscop simțirea și să-i găsesc adânca rană ce se tămăduiește doar cu vise cutezătoare? Să stau oare cuminte, ascunsă printre ghiocei? Să mă pitesc după umbra firului plăpând de iarbă? Să-nalț zmeie pe cerul zugrăvit în nuanțe terne?       Da, am chef să prind zâmbetele din zbor într-o cunună. Să mi-o așez pe frunte și să produc puțină lumină în cotidianul gri-tărcat! Căci ce poate lumina mai bine orizontul decât un zâmbet!      Am decis să particip la chemarea frumoasă a primăverii pe   https://super-blog.eu !     Spring SuperBlog 2023 s e anunță a fi cea mai mare competiție și voi fi prezentă!

       În ultima vreme, m-am lăsat purtată de vertij în sfere nebuloase. Nu am controlat nimic, deși, uneori simțeam nevoia unei certitudini. Oh, și câte sacrificii nu facem pentru aceste certitudini efemere ca și viața însăși! Dar prezentul strigă în urechea mea și nu-l pot ignora. Să-l privim mai atent. Război? Secetă? Șomaj? Pandemie? Crime ale societății făcute pe șosele, în spitale sau chiar în școli? Reușite în știință? Progresul tehnicii? Nu, toate astea sunt departe de cotidianul românesc.       Am încercat să obțin clasamentul cât mai fidel al preocupărilor societății văzute prin ochii media, rețele de socializare, manifestări artistice, reclame etc. Constatarea mea, după adânci observații și sentimente frustrante înăbușite, este una, nu știu cum să o numesc. Normală? Bizară? Simpatică? Grotescă? Nu, eu aș spune mâloasă. Un termen care mă surprinde până și pe mine. Dar așa se prezintă setea socială.       Pe primul loc , fără niciun dubiu, beauty style. Totul se învârte în j

       În ultima vreme abundă presa de gândiri strâmbe promovate la rangul de legi. Preluate din gura celor care au fost mandatați cu puterea de a face lucruri bune, schimbări, reforme inteligente, update-uri pentru secolul în care trăim. Ne uităm la toate cele spuse, scrise, citate și ne minunăm. Nu putem să spunem decât că pandemia a afectat serios gândirea, logica, raționamentul, ba, mai mult, a pătruns în sufletul omului și face ravagii.    O lume întreagă clocotește și gândirile funeste   au măsurat, au calculat, a făcut statistici, le-au analizat în lung, în lat, în adâncimea minții lor reactive. Au tras cu ochiul în stânga, în dreapta, la alte sisteme, la alte sectoare și s-au suit în tractoarele cvasi reformei care doboară copacul doar pentru că le-a ieșit în cale.   Este de prisos să mai explic ciudatele fenomene cum și-au scos rufele la uscat pe frânghii și le privesc ca pe niște opere de artă suprarealistă, scrupuloasă și de-a dreptul explozivă.   Și cum un astfel de mo

  M-am întâlnit cu Furnica , mergea spre serviciu gârbovită, îmbrăcată office cu geantă mare, grea , pantofii lustrui ț i , dar galbenă  la fa ț ă ș i ochii mor ț i în cap, cu vene verzi ș i cearcăne de mâl pungite. O salutai în grabă, mă salută sleită.   Mai la amiază, ne întâlnirăm  iară, la  cabinet. Căra himera ș i o lungi pe vreo trei scaune. Era transparent ă , gri-verde, aproape adormită. Apoi î ș i   ș terse   broboadele de sudoare ș i- ș i scoase o agend ă .    A ș a   nu se mai poate !  Intră! Lungi himera pe canapeaua  ș i  î ncepu   s ă  spune   ce o durea pe ea, c ă ci himera era adormit ă de   at â ta   leg ă nat   ș i purtat  î ncolo,  î ncoace   !   Doamne, cât a mai crescut! O privi cum îi dansează osânza revărsată de pe canapeaua mică ș i cum   gu ș a   se  î mpreuna   cu burta de nu se mai   ș tia   de forma trupului defel. O   leg ă na   u ș or   s ă  spun ă  ș i s ă  r ă spund ă , dar himera se-n ă l ț ă ș i se   f ă cu   neagra,   cap ă t ă  forma, pumni mar

       De la o vreme încoace, schimbăm formele, reașezăm bornele, învârtim conceptele cu furca precum fânul vara la uscat. Etapele mițoasei proceduri sunt de-a dreptul  bicisnice. Ne cocoțăm ambițios în cel mai înalt copac și privim cu ochelari de cal. Nu ne oprim la atât, nechezăm amenințător la pădure că are umbre. Copacii nu sunt la fel de înalți, de tineri sau bătrâni. Ne încurcă și faptul că sunt soiuri diferite. Ce să mai spunem de uscături , răcoare sau lumea "suburbană" de la picioarele copacilor.  De la înălțimea copacului  ales proclamăm MAREA SCHIMBARE Cu ochiul acid măsurăm. Cu mâna sigură tăiem tot ce trece de înălțimea agreată de corbi. Ne supără și veșmintele pădurii colorate după anotimpuri. Vrem reformă și uniformizare, limitare și închistare. Gonim păsările cântătoare, vietățile mișcătoare. Oprim doar gândacii și furnicile. Decretăm: Pădurea va avea o singură culoare formată din amestecul celor patru anotimpuri. Și pentru că nu o putem defini, îi dăm un nume

     Se poartă măștile cu zâmbet, cele transparente realizate din materiale rezistente la "aburire" sau, mai bine zis, cu protecție  antiaburire .  Le găsiți mai peste tot și mai pe la toți. Nu vă gândiți că vi le recomand, nu nici vorbă. Dacă nu ați înțeles până acum este pandemie, mor oameni și nu de dorul zâmbetului vostru. Nu faceți din pandemie o modă! Nu știu pe unde vă scoateți cămașa când cineva din cercul vostru s-a îmbolnăvit de ceva în care voi nu credeți! Cum vă relaxează conștiința  multiplele facilități ale unei măști, protecție  anti aburire ,  antișoc ,  anti zgâriere  sau  stropire chimică ?  Când v-ați pierdut orientarea, crezul și iubirea sau, hai să-i spunem  prețuirea,  pentru ce este real, adevărat, normal firesc și atât de simplu, reveniți la martie 2020, atunci când lumea a trăit șocul unui inamic perfid, care ne zâmbea câteva zile și apoi ne lua în zbor. Acum, după un an, e năzuros și pofticios. Nu se oprește în fața unui zâmbet de plastic! A devenit

     Glamour, casual, chic, totul asortat cu un strop de răutate fresh, gratuită. Da, e adevărat, se poartă răutatea! Aruncată pur și simplu pe un umăr, în jurul gâtului, pe spate sau, în văl diafan, peste privire. Când îți compui ținuta dimineața, nu uita de stilul acestei primăveri atipice!   Formată din aburi fini, picurată, consistentă, onctuoasă cu un siaj fructat dulce-înecăcios, prețioasă, mătăsoasă, opacă sau sclipitoare, minusculă sau supradimensionată, ea trebuie să facă parte din ținuta voastră în acest sezon! Dar, mare atenție, nu este un accesoriu, ci o piesă de rezistență!!! În jurul ei, se compune întreaga ținută!  Să va explic mai clar! În seara aceasta, ești invitat la teatru. Știu, știu, e pandemie, dar cultura  nu poate muri! Evenimentul merită toată atenția ta! Din anturajul serii, fac parte ...x...X... Așa trebuie gândit! Piesa ta de rezistență va fi extrem de fină, delicată, inspirată și în doze mici- mici, imperceptibile, la început. Apoi, continui cu un intermez