" Mă întreb și mă socot/ Cum se suie mâța-n pod?"

 

     În ultima vreme abundă presa de gândiri strâmbe promovate la rangul de legi. Preluate din gura celor care au fost mandatați cu puterea de a face lucruri bune, schimbări, reforme inteligente, update-uri pentru secolul în care trăim. Ne uităm la toate cele spuse, scrise, citate și ne minunăm. Nu putem să spunem decât că pandemia a afectat serios gândirea, logica, raționamentul, ba, mai mult, a pătruns în sufletul omului și face ravagii.

   O lume întreagă clocotește și gândirile funeste  au măsurat, au calculat, a făcut statistici, le-au analizat în lung, în lat, în adâncimea minții lor reactive. Au tras cu ochiul în stânga, în dreapta, la alte sisteme, la alte sectoare și s-au suit în tractoarele cvasi reformei care doboară copacul doar pentru că le-a ieșit în cale.

  Este de prisos să mai explic ciudatele fenomene cum și-au scos rufele la uscat pe frânghii și le privesc ca pe niște opere de artă suprarealistă, scrupuloasă și de-a dreptul explozivă.  Și cum un astfel de moment de etalare a înălțimii unei gândiri putrede nu poate trece fără  a fi imortalizat pentru posteritate, au sosit călare craii de toate culorile și viziunile. Au dat bliț momentului de îngropăciune a adevărului și rațiunii și au scris cu litere mari cuvinte mici.

Socoteala a fost cam așa: Tot ce nu produce, nu poate exista! Tot ce nu e ca noi, trebuie să piară! Tot ce este diferit și are curajul de a fi, trebuie îngropat. Sărăcia, nevoile, grijile, fricile, sunt mizerii ce trebuie întâi schingiuite și apoi îngropate foarte profund. Cei care-și duc traiul zi de zi în lipsuri, ba chiar, le transmit din generație în generație, să fie ERADICAȚI. Nimeni să nu mai audă de ei. Iar peste ditamai divanul să lâncezească doar banul.

Ne mirăm? Reacționăm? Ne unim să spunem ceva? Nu. Mai șușotim pe la colțuri, mai fluierăm când nu ne aude nimeni, dar, în sinea noastră, recunoaștem. Lumea asta plată, fără asperități, fără cuvinte, fără idei care să ne pună în mișcare, ne convine. E dulce, călduță, confortabilă și, de ce nu ? s-ar potrivi oricui. O singură hibă are dânsa, îi lipsește pulsul.