Postări

Se afișează postări din martie, 2022

Liniștea planetei

Imagine
  De liniștea planetei mă ocup eu, astăzi, doar astăzi. Voi opri sirenele și voi slobozi zbuciumul interior al Pământului. Voi interzice orice formă de comunicare modernă. Voi obliga oamenii să se privească pentru numai o secundă, o umilă clipă, în ochi. Să-și vorbească ochi în ochi. Să fie atenți la inima lor și a celui din fața lor. Vorbele prea grele le voi trimite în văzduh și le voi preface în ploaie, vânt, chiar furtună, dacă va fi nevoie. Nu voi pizmui pe nimeni. Nici pe cei mai norocoși, nici pe cei fără de scrupule, nici pe cei nedrepți și nici pe cei pe care, de obicei nu-i tolerez, ipocriții cinici ai planetei, lugubrii și veșnic iubitori de marele EU. Îi iert astăzi și încerc să echilibrez planeta. Am așezat cu grijă în talerul vechi, de o parte, zâmbete, șoapte, râsul copiilor, parfumul dimineții, curajul drumețului și bucuria zborului. Iar, în celălalt taler, am cuprins în buchete mari sufletele îndoite, fețele de împrumut, chipul slugărniciei, zelul celor fără creier, in

Alb și negru

    Ai chef să scrii, dar nu știi ce. Cuvintele îți zboară si se împletesc în cununi de flori. Imaginile prind contur ca într-un film alb-negru mut. Fiecare tablou creat e urmat de umila vorbă scrisă a muzelor ilustre. Sunt demne cuvintele, sunt calde și-ți dau avânt. Cutezi mai mult. Ai vrea să fii in pelicula frântă pe alocuri, să-ți așterni filmul pe pânză. Să-l joci, Să dai viață vieții tale. Iți pui o pălărie și înfrunți culorile. Le transformi în valuri terne și nu te uiți cum le așezi. Ești liber. Liber sa simți, sa creezi și să arați tuturor CE ești.   Pălăria ta cea nouă îți vine ca o parte a corpului. E una cu tine și faci pasul cel mare, Treci de la umilul clovn cotidian la actorul vieții tale. Ești sobru, integru și înțelept. Ești mândru de tine și de creația ta. Ai vrea sa arăți lumii întregi CINE ești acum în clipele imortalizate pe filmul tău fără culoare. Dar de ce oare ai ales să creezi o asemenea operă în umbre, linii și nuanțe și tonuri infinite, de la albul pur

" Mă întreb și mă socot/ Cum se suie mâța-n pod?"

       În ultima vreme abundă presa de gândiri strâmbe promovate la rangul de legi. Preluate din gura celor care au fost mandatați cu puterea de a face lucruri bune, schimbări, reforme inteligente, update-uri pentru secolul în care trăim. Ne uităm la toate cele spuse, scrise, citate și ne minunăm. Nu putem să spunem decât că pandemia a afectat serios gândirea, logica, raționamentul, ba, mai mult, a pătruns în sufletul omului și face ravagii.    O lume întreagă clocotește și gândirile funeste   au măsurat, au calculat, a făcut statistici, le-au analizat în lung, în lat, în adâncimea minții lor reactive. Au tras cu ochiul în stânga, în dreapta, la alte sisteme, la alte sectoare și s-au suit în tractoarele cvasi reformei care doboară copacul doar pentru că le-a ieșit în cale.   Este de prisos să mai explic ciudatele fenomene cum și-au scos rufele la uscat pe frânghii și le privesc ca pe niște opere de artă suprarealistă, scrupuloasă și de-a dreptul explozivă.   Și cum un astfel de mo