Timp implacabil
Am fi nebuni să ne luam la întrecere cu timpul. Pe alocuri însă mai putem face sprinturi buclucașe. Ni le dorim cu toată ființa. Niciodată nu am crezut că timpul doare. Dar poți simți fierul roșu drept în inimă. O durere nesfârșită te cuprinde. Și lacrimile sunt de prisos când timpul te țintuiește în fatidicul azi. Doar astăzi mai poți fi. Te-ai jucat destul cu ieri și mâine. Ți-ai croit povești de viață, cusute cu fire de vânt. Ai pătruns cu acul haina transparentă a timpului și te-ai simțit dăruit cu harul unui pictor. Ai imaginat ceruri înalte, limpezi, curcubeie, pajiști verzi pline de flori. Pictai cu nesaț în culori vii tot ce era tern în acel ieri. Căutai sensuri ascunse. Te priveai pe tine peste timp. Ei, hai, că parcă, nu a fost chiar așa sau poate nu am înțeles ! Te încurajai să-ți cufunzi penelul în visare. Investeai în cele mai scumpe culori, cu tentă aurie, tușă de bronz, irizații de argint, umbre pale de ambră. Nimic nu părea să te convingă să mai păstrezi din plinu