Sfredeluș prin mintea pandemiei

    Anul de grație 2021, plină pandemie..de gânduri contradictorii, de idei deșuchiate, de minți viclene și personalități golite complet de caracter. Dar, trăim, pentru că ne împinge inerția. Mergem la job, sau îl abordăm de acasă. Încercăm să găsim rațiuni, ne scuturăm de pesimism ca de o stare indecentă și cutezăm spre... abisul cotidian. 

   Fiecare zi, un nou început. Fiecare dimineață, o nouă speranță. Fiecare clipă, o luptă plictisitoare. Fiecare Crepuscul, o mare dezamăgire în ramă colorată.  Momentul acela în care te-ai aștepta să respiri clipa de liniște, nu faci decât să înșiri strategii de supraviețuire pentru o nouă zi, o nouă săptămână, lună, an.

    Ne-am retras și mai multe în turnurile noastre de fildeș, în noi înșine. Să fie acesta marele motiv  al înstrăinării, al rătăcirii pe căile lungi ale adevărului? Nu știm, dar sperăm, căci boala fără diagnostic nu are nicio șansă. E drept că, mai întâi, trebuie să accepți ideea că ești bolnav dacă urăști fără motiv, dacă îngropi chipuri dragi odinioară, adânc, adânc în colbul sufletului tău vlăguit, în sipete cu lacăte grele.

    Dacă  încă mai ești înconjurat  de prieteni, consideră-te binecuvântat! Dacă i-ai pierdut, te-au  alungat sau îngropat, nu plânge! Gândește că oamenii cresc precum copiii și lasă în urma lor hăinuțe, jucării și clipe frumoase, fotografii, cântece, gânduri pure, iar Tu ai plecat la... JOB. Nu mai e vreme de copilării. Ești robot de tablă, poate încă neruginit și nedepășit în totalitate de tehnologie ( că altfel ne-ai trimite gândurile tale din subsolul omenirii), ocupi un scaun cvasi ergonomic, produci idei mereu puse sun semnul întrebării, trecute prin microscopul întâiului specialist de tablă solidă, servești prânzul între două dispute... constructive, vorbești cu ai tăi scurt, pe ascuns. Încerci să le spui ce simți, dar ei au mai mare nevoie să fie încurajați. Lupți cu toți roboții de tehnologie mai nouă, mai abbdatați sau apuși, dar cu magnet. Lupți să dai viață ideii în care crezi. Pe care ai găsit-o în obscuritatea biroului și în care ai văzut adevăr, viață, sentimente, putere de schimbare, trăinicie. Și perzi, dar o iei de la capăt, în fiecare dimineață, în fiecare zi, lună, an, pentru că TU ai puterea de a găsi remediul.