Noiembrie

  

 A sosit Noiembrie curat. Îmbrăcat elegant cu un costum gri suav, pantofi de tuș negru, fular țesut din firele șterse de culoare și baston de mesteacăn desfrunzit. In eleganța lui de gentelman rafinat s-a simțit fâstâcit când nu avea pe cap pălăria sa o ridice pentru salutul reverențios. Oare unde o rătăcise? Nu pleca niciodată fără ea la drum. Știa, că, pe drumul ce se deschidea în fața lui, putea oricând întâlni eleganta doamna Octombrie. Învăluita în culori sublime, asortate cu cele mai rafinate parfumuri. Ochii săi de miere limpede i-ar fi sesizat rapid lipsa accesoriului ce-i completat tot timpul eleganta. Se temea de prea frumoasa doamnă pentru care făcuse în taina o mare pasiune. Oare îl găsește prea cinic, prea grăbit sau poate prea rece? Știa sigur ca nu-i împărtășește ideile și aspirațiile, dar, totuși, așa neînțeles și îndrăgostit, prefera să rămână el. Acel simplu Noiembrie, în culori cinice, cu baston și umbrelă, cu pălăria pe cap și pelerină pe umeri. Și clipa nu întârzie prea mult. 

    La o răscruce, apăru doamna crizantemelor cu rochie de petală fină. Înaltă, zveltă. Trup de clepsidră, strâns peste rochia diafană cu centura de nuci tinere . În par cu boabe de păducel dăruit de pădure. Pe umeri, eșarfa de frunze. Tot zgomotul din jur încetase. Praful cinic se oprise și el să-i admire frumusețea și eleganța. 

     Noiembrie se uită trist spre ea convins că-l va cerceta disprețuitor. Frumoasa doamna însă îi aruncă o privire caldă și-și flutură cu eleganță accesoriul țesut din spuma argintie pe care o lasă Noiembrie aninată pe scoarța copacilor și peste câmpuri. Primi mesajul cu uimire și stânjeneală în același timp. Nu știa cum să-i răspundă și-și puse ușor mâna dreaptă pe inima. Ochii doamnei se înflăcărară ușor, iar obrazul i se înroși. Genele lungi aruncară umbre pe chipul angelic. Oare gestul sau făcut din stângăcie i se păruse prea îndrăzneț? Apoi își zâmbi în sine gândind ca poate doamna îi împărtășește pasiunea. Dar tot el se corecta: Nu, nici nu cred ca m-a observat tot timpul. Dar dacă ..... Nu putea să nu viseze la pasionala Octombrie. Fragedă, vie, plină de rod și arome apetisante de fruct pârguit. 

    Noiembrie trecu mai departe cu flacără de gheață în ochii cenușii și profunzi ca cerul întunecat al zilei. Lumina acelei clipe i se așeză în palmă asemenea unei flori gingașe palpitând de viață. O puse cu grijă în buzunarul din dreptul inimii și trecu mai departe așternând peste case, oameni și întreaga natură, brumă argintie și promoroacă de cleștar.