Dragă cititorule, îți mulțumesc că poposești aici și sper să-ți pot da câteva clipe de meditație serenă!
Omul și-a pus Bunătatea în cui
Remediul tuturor maladiilor sufletești crește în locuri din ce în ce mai greu accesibile pentru rasa umana. Am văzut, dimpotrivă, animăluțe dând dovadă de un umanism impresionant. Să privim suprema creație e divinității, omul mic, micit, cu sufletul înnegrit, cu mâinile hulpave, nu de muncă, ci de " hrană", cu ochiul iscoditor și veninos, capabil să ucidă dintr-o singură privire. El, omul, nu împarte hrana, bucuria, fericirea lui efemeră cu NIMENI. Înfulecă lacom totul, doarme cu un ochi deschis, de veghe spre semenii lui, să nu-i fure hrana. Chiar dacă ea s-a prefăcut în altă materie viermănoasă, tot nu o poate ceda. El, omul, se iubește doar pe SINE. Se contemplă lung în orice luciu fals întâlnește în cale. Se vede frumos, își zâmbește, își așază cu grijă chipul, se sărută pe fruntea lipicioasă de transpirația iscată de unicul act creator de care este capabil, compunerea propriei imagini. Când vine vremea culesului, el, omul, devine m...
Comentarii
Trimiteți un comentariu