Paradis Personal

     Fiți egoiști, măcar o clipă! Trăiți acea bucurie de a vă iubi pe sine, de a vă cunoaște mai bine și înțelege această nevoie de împlinire. Înlăturați toate grijile cotidiene, lăsați-vă mintea liberă și ... zburați cu aripi clădite din sentimentul ingrat de a fi egoist. După ce veți gusta imensitatea clipei, nimic nu vă va mai face să judecați egoistul, poate doar, din când în când, egoismul. Căci egoistul de ocazie poate fi un zbor de bucurie, dar egoismul, o povară.   Bucuria clipei nu se naște fără efort din partea voastră. Nu vă dă nimeni nimic! Nu așteptați, acționați! Clădiți-o pornind de la lucrurile mici, poate chiar microscopice în ecuația a vieții. Deci, treziți-vă de dimineață și alegeți repede din șifonier haina cu parfum de egoism. Asortați-o cu un mic accesoriu de prețuire de sine și dați sclipire întregii ținute cu atitudinea. Acum cu micul secret egoist în suflet sunteți pregătit pentru o zi de anostă normalitate în imperiul cenușiu al cotidianului...

  O frântură de realitate sau o realitate frântă      Demn, nedemn, trăim, respirăm, expirăm și împroșcăm veninul acumulat cu atâta grijă. Îl ținem în sticluțe speciale, din cel mai ales cristal, limpede, strălucitor. Avem nevoie să-l etalăm, să-l gustăm și să-l prefacem în idei ticluite, opinii meșteșugite, argumente ipocrite. Dozăm cu pipeta fiecare esență colectată și nu pentru că suntem cinici, ci pentru că așa ne aflăm marea bucurie, marea satisfacție de a defini și amprenta fiecare moment. Haideți să recunoaștem, mai puteți trăi măcar o zi fără să injectați veninul? Oferim ceva " dulce", ușor decadent sau poate o mică intenție de " atenție", poate un parfum cu siaj de.... " știm noi mai bine", o carte ( ce-i drept mai rar), o recomandare de film bun, în fapt un " undercover"  pentru  " ia aminte cum  ar trebui să fii și, cu siguranță, nu ești sau nu ai șansa să fii!". Și după ce trimitem ploaia fină de substanță, ne eliberăm, ...

       Se rotea în mijlocul pasajului, înălțându-și fusta transparentă până la coapse. Nu se rușina de cei gură- cască care îi aruncau ocheade. Cocheta atât de senzual cu toate privirile care o înconjurau. Deodată se opri cu privirea fulminantă ațintită asupra unui oarecare. I se năzări că nu o privește, că nu o găsește frumoasă, că nu se lasă de fel sedus de acea infamă dezgolire a trupului. Se prefăcu pe loc în uragan și început să mugească înfiorător ca un torturat. Zgomotele scoase alungară trecătorii, doar un bărbat cu tâmplele argintii  o privea cu lacrimi vii pe obraji. Îi spuse șoptit pe nume: '' Ioană, copilul meu scump, trezește-te din visul tău nedemn și hai acasă!  ''      Fata începu a râde înfundat, apoi, demonic, cu zgomote neorânduite și sălbatice.  Ia de mă prinde!  îi aruncă cu multă ură printre buzele învinețite de rujul barbar. Și trecătorii asistară curând la o nouă reprezentație atât de stranie. Fata începu să ...